Juridice II

  

Angajatorul are, in principal, urmatoarele drepturi:
angajarea) sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii;
b) sa stabileasca atributiile corespunzatoare pentru fiecare salariat, in conditiile legii;
c) sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitatii lor;
d) sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu;
e) sa constate savarsirea abaterilor disciplinare si sa aplice sanctiunile corespunzatoare, potrivit legii, contractului colectiv de munca aplicabil si regulamentului intern.

Angajatorului in revin, in principal, urmatoarele obligatii:
a) sa informeze salariatii asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca;
b) sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca;
c) sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca;
d) sa comunice periodic salariatilor situatia economica si financiara a unitatii;
e) sa se consulte cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor in privinta deciziilor susceptibile sa afecteze substantial drepturile si interesele acestora;
f) sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa, precum si sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, in conditiile legii;
g) sa infiinteze registrul general de evidenta a salariatilor si sa opereze inregistrarile prevazute de lege;
h) sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului;
i) sa asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal ale salariatilor.

Drepturile si obligatiile, cadrul juridic al angajatorului, sunt definite in Codul muncii


Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale   

asigurare-sanatate

O asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurari sociale, este garantata de stat si cuprinde raporturi specifice prin care se asigura protectia sociala a salariatilor impotriva diminuarii sau pierderii capacitatii de munca si decesului acestora ca urmare a accidentelor de munca si a bolilor profesionale.

Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale se fundamenteaza pe urmatoarele principii:
a) asigurarea este obligatorie pentru toti cei ce utilizeaza forta de munca angajata cu contract individual de munca;
b) riscul profesional este asumat de cei ce beneficiaza de rezultatul muncii prestate;
c) constituirea resurselor de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale din contributii diferentiate in functie de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice care incheie asigurare, potrivit prevederilor prezentei legi;
d) cresterea rolului activitatii de prevenire in vederea reducerii numarului accidentelor de munca si al bolilor profesionale;
e) solidaritatea sociala, prin care participantii la sistemul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale isi asuma reciproc obligatii si beneficiaza de drepturi pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevazute de lege;
f) asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevazute de lege;
g) asigurarea transparentei in utilizarea fondurilor;
h) repartitia fondurilor in conformitate cu obligatiile ce revin sistemului de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale prin prezenta lege.

Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale este reglementata in Legea 346/2002 republicata 2009


Asistenţa judiciară gratuită – Profesia de avocat

barou   In cazurile prevazute de lege, barourile asigura asistenta judiciara in urmatoarele forme:

  • a) in cauzele penale, in care apararea este obligatorie potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala;
  • b) in orice alte cauze decat cele penale, ca modalitate de acordare a ajutorului public judiciar, in conditiile legii;
  • c) asistenta judiciara prin avocat, acordata la solicitarea organelor administratiei publice locale.In cazuri de exceptie, daca drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale ar fi prejudiciate prin intarziere, decanul baroului poate aproba acordarea cu titlu gratuit a asistentei de specialitate juridica.Mai multe detalii pot fi regasite in OUG nr. 159/2008, precum si Legea nr. 51/1995 (privind profesia de avocat)

Clauza de neconcurenţă

neconcurenta

Clauza care il obliga pe salariat sa nu presteze, in interesul propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau ori sa nu presteze o activitate in favoarea unui tert care se afla in relatii de concurenta cu angajatorul sau si il obliga pe angajator sa ii plateasca salariatului o indemnizatie lunara.

Clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului pe durata contractului.

Clauza de neconcurenta nu poate fi stabilita pe durata perioadei de proba. Indemnizatia datorata salariatului se negociaza si este de cel putin 25% din salariu. Indemnizatia trebuie platita intocmai si la timp.

Clauza de neconcurenta este definita in Codul Muncii


Clauza de confidenţialitate

  confidentialitate

Prin clauza de confidentialitate partile convin ca, pe toata durata contractului individual de munca si dupa incetarea acestuia, sa nu transmita date sau informatii de care au luat cunostinta in timpul executarii contractului, in conditiile stabilite in regulamentele interne, in contractele colective de munca sau in contractele individuale de munca.

Nerespectarea acestei clauze de catre oricare dintre parti atrage obligarea celui in culpa la plata de daune-interese.

Clauza de confidentialitate este definita in Codul muncii


Concediere

concediere

Concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului.

Concedierea poate fi dispusa pentru motive care tin de persoana salariatului sau pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in urmatoarele situatii:
a) in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara;
b) in cazul in care salariatul este arestat preventiv pentru o perioada mai mare de 60 de zile, in conditiile Codului de procedura penala;
c) in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat;
d) in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat.

Concedierea este reglementata de Codul Muncii


Fideiusiunea

Art. 2.280. Notiunea. Fideiusiunea este contractul prin care o parte, fideiusorul, se obliga fata de cealalta parte, care are intr-un alt raport obligational calitatea de creditor, sa execute, cu titlu gratuit sau in schimbul unei remuneratii, obligatia debitorului daca acesta din urma nu o executa.
      Art. 2.281. Fideiusiunea obligatorie. Fideiusiunea poate fi impusa de lege sau dispusa de instanta judecatoreasca.
      Art. 2.282. Forma fideiusiunii. Fideiusiunea nu se prezuma, ea trebuie asumata in mod expres printr-un inscris, autentic sau sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute.
      Art. 2.283. Consimtamantul debitorului principal.Fideiusiunea poate fi contractata fara stiinta si chiar impotriva vointei debitorului principal.
      Art. 2.284. Beneficiarul fideiusiunii. Fideiusiunea se poate constitui pentru a garanta obligatia unui alt fideiusor.
      Art. 2.285. Conditiile pentru a deveni fideiusor. (1)Debitorul care este obligat sa constituie o fidejusiune trebuie sa prezinte o persoana capabila de a se obliga, care are si mentine in Romania bunuri suficiente pentru a satisface creanta si care domiciliaza in Romania. Daca vreuna dintre aceste conditii nu este indeplinita, debitorul trebuie sa prezinte un alt fideiusor.
(2) Aceste reguli nu se aplica atunci cand creditorul a cerut ca fideiusor o anumita persoana .
      Art. 2.286. Substituirea fideiusiunii legale sau judiciare.Debitorul care este tinut sa constituie o fideiusiune legala sau judiciara poate oferi in locul acesteia o alta garantie, considerata suficienta.
      Art. 2.287. Litigiile cu privire la caracterul suficient al fideiusiunii. Litigiile cu privire la caracterul suficient al bunurilor fideiusorului sau al garantiei oferite in locul fideiusiunii sunt solutionate de instanta, pe cale deordonanta presedintiala.
      Art. 2.288. Obligatia principala. (1) Fideiusiunea nu poate exista decat pentru o obligatie valabila .
(2) Se pot insa garanta prin fideiusiune obligatii naturale, precum si cele de care debitorul principal se poate libera invocand incapacitatea sa, daca fideiusorul cunostea aceste imprejurari.
(3) De asemenea, fideiusiunea poate fi constituita pentru o datorie viitoare sau conditionala.
      Art. 2.289. Limitele fideiusiunii. (1) Fideiusiunea nu poate fi extinsa peste limitele in care a fost contractata.
(2) Fideiusiunea care depaseste ceea ce este datorat de debitorul principal sau care este contractata in conditii mai oneroase nu este valabila decat in limita obligatiei principale.
      Art. 2.290. Intinderea fideiusiunii. (1) In lipsa unei stipulatii contrare, fideiusiunea unei obligatii principale se intinde la toate accesoriile acesteia, chiar si la cheltuielile ulterioare notificarii facute fideiusorului si la cheltuielile aferente cererii de chemare in judecata a acestuia.
(2) Fideiusorul datoreaza cheltuielile de judecata si de executare silita avansate de creditor in cadrul procedurilor indreptate impotriva debitorului principal numai in cazul in care creditorul l-a instiintat din timp .
      Art. 2.291. Fideiusiunea partiala. Fideiusiunea poate fi contractata pentru o parte din obligatia principala sau in conditii mai putin oneroase.
      Art. 2.292. Fideiusiunea asimilata. In cazul in care o parte se angajeaza fata de o alta parte sa acorde unimprumut unui tert, creditorul acestui angajament este considerat fideiusor al obligatiei de restituire a imprumutului.


Subrogaţia reală cu titlu particular

Inlocuirea unui bun individual determinat, cu un alt bun, privite izolat, ut singuli.
Ea intervine numai daca este prevazuta expres de lege, fara a opera automat.


Subrogaţia reală cu titlu universal

Inlocuirea automata a unei valori cu alta valoare, in cuprinsul unui patrimoniu.
Subrogatia este cu titlu universal, deoarece suntem in prezenta inlocuirii unei valori cu alta valoare, facand abstractie de individualitatea lucrului care iese si a celui care intra, in locul sau, intr-un anumit patrimoniu.